
Ceea ce scriu eu aici nu e ce s-ar fi asteptat lumea de la mine(cel putin, lumea care ma cunoaste cat de cat). Cine stie, poate asta e si dorinta mea, sa fac ceva neasteptat. In orice caz, observ ca in combinatie cu alcoolul, ideile mele prind aripi, ceea ce e nu neaparat in favoarea blog-ului. Mii de scuze si hai sa continuam: Nu am de gand sa repet la nesfarsit doctrina(alt cuvant greu) tinerilor blogger-isti de azi: "Mama, ce ma enerveaza totul....Totul e de rahat in lumea asta....Ai mei nu ma inteleg....Cine sunt si incotro ma indrept...."
Chestiile astea ma depasesc din simplul si evidentul motiv: Nu sunt genul asta de om. Gandesc, si asta ma desparte de o viata linistita. Am ales sa gandesc si de aia sufar. Nu va ganditi la stilul Freud-ian si Nietshvcdjd-ian de suferinta. Ganditi-va la o suferinta mai moale si mai putin dramatica. Suferinta asta e mai mult o ironie si o gluma.
Cine stie, poate in subconstientul meu subconstient incerc sa fiu un poet si un mare scriitor, asa cum le place la basinosii astia mici(in caz ca nu v-ati prins, blogger-ii!) sa creada despre ei. Nu demult citeam chestii SUPER filoSofice care ma faceau in primul rand sa rad...Apoi ma mai gandeam un pic si incepea sa mi se faca mila de ei. De ce sa ai nevoie de un blog, decat daca simti nevoia urjenta de a te descarca pe cineva/ceva si sa iti expui punctul de vedere? Pă bune, cochii astia din ziua de azi.... Au tot ce le trebuie, au acces la cunostinte, au acces la informatie, ce altceva ar putea sa isi mai doreasca?! Futu-i, atata de tare am incercat sa ma rezum la ce vroiam sa zic si sa las bla bla-urile.... Se pare ca sunt un adevarat blogger =)) LoOL
Chestiile astea ma depasesc din simplul si evidentul motiv: Nu sunt genul asta de om. Gandesc, si asta ma desparte de o viata linistita. Am ales sa gandesc si de aia sufar. Nu va ganditi la stilul Freud-ian si Nietshvcdjd-ian de suferinta. Ganditi-va la o suferinta mai moale si mai putin dramatica. Suferinta asta e mai mult o ironie si o gluma.
Cine stie, poate in subconstientul meu subconstient incerc sa fiu un poet si un mare scriitor, asa cum le place la basinosii astia mici(in caz ca nu v-ati prins, blogger-ii!) sa creada despre ei. Nu demult citeam chestii SUPER filoSofice care ma faceau in primul rand sa rad...Apoi ma mai gandeam un pic si incepea sa mi se faca mila de ei. De ce sa ai nevoie de un blog, decat daca simti nevoia urjenta de a te descarca pe cineva/ceva si sa iti expui punctul de vedere? Pă bune, cochii astia din ziua de azi.... Au tot ce le trebuie, au acces la cunostinte, au acces la informatie, ce altceva ar putea sa isi mai doreasca?! Futu-i, atata de tare am incercat sa ma rezum la ce vroiam sa zic si sa las bla bla-urile.... Se pare ca sunt un adevarat blogger =)) LoOL

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu