Mi se pare ca pe Discopery am vazut cum ca omenirea in ultimele mii de ani a trecut printr-o perioada de foame existentiala. Mancare putina si monotona. Asa se explica faptul ca in ziua de azi omul mananca mult mai mult decat ar avea nevoie(aia care au ce sa manance), simte nevoia sa manance si sa manance si.... sa manance. Pana la urma, de la mancare ni se trag toate. Suntem ce mancam, ravnim sa avem tot mai mult(nu neaparat bani, dar ceva pe masa sigur), ne calcam in picioare pentru mancare, ne certam pentru mancare. Logic, nu? Fara halău, esti ciaules. Ai mei ma intreaba constant : "Auzi, da' tu chiar traiesti ca sa mananci in loc sa mananci ca sa traiesti?" Toata lumea care ma cunoaste, stie foarte clar care ii raspunsul.
Pofta buna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu